Prima atestare documentară a satului Ruseni din ţinutul Hotin datează din 2 mai 1575,când satul este pomenit în hotar cu localitatea Goleni.
Conform tradiţiei orale ,satul Ruseni a fost întemeiat în anul 1420. A fost întemeiat aşa cum spune legenda,de către un căpitan ce purta numele de Rusanov.Acest căpitan ,pentru „slujba dreaptă şi credincioasă”a fost răsplătit de către domnitorul Alexandru cel Bun(1400-1432)cu pământ ,pe malul drept al Ciuhurului.Astfel s-a pus temelia satului Ruseni.În prezent,locul respectiv ,poartă denumirea de „Mahalaua din cot”.E posibil ca în vechime ,Ciuhurul să fi făcut acolo o întorsătură sub formă de cot.
În sat mai circulă o legendă,conform căreia denumirea localităţii Ruseni ar proveni de la numele unei fete –Rusavca Neagu.
Familia Neagu,cică s-ar fi aşezat cu traiul pe malul Ciuhurului .Peste o vreme,neamul Neagu părăseşte aceste locuri .Rămâne să veţuiască pe vechea vatră doar Rusavca.Au trecut anii.Între timp ,aici vin să locuiască şi alţi oameni.Încet,încet s-a înfiripat un nou sat,care a fost numit Ruseni,de la numele Rusavcei.
Conform unor notiţe păstrate în muzeul de istorie de la şcoala din Ruseni„primii locuitori ai satului au fost paznicii de prin anul 1400,de pe vremea domniei lui Alexandru cel Bun.Primii care s-au aşezat cu traiul au fost rusanii din veacul XV,care au venit din părţile Pocuţiei.
Pe timpul lui Ştefan cel Mare ,locuitorilor satului Ruseni,care au luat parte la lupta de la Lipnic împotriva tătarilor,li se dau moşiile Neporotova,Conojeu şi Terevca.”
Acestea sunt explicaţiile localnicilor privind atât împrejurările întemeierii satului ,cât şi originea denumirii Ruseni.
Microtoponimile satului Ruseni
Locurile satului şi moşiei Ruseni poartă diverse denumiri .Localnicii vin cu anumite explicaţii ,de altfel destul de interesante ,privind originea denumirilor respective.Să le luăm pe rând.
1.Lipsa. Este o parte de sat de pe malul Ciuhurului.Există trei explicaţii asemănătoare privind originea acestei denumiri.
a) Întorcându-se de la bătălia de sub Lipnic,Ştefan cel Mare s-a oprit la marginea satului pentru a-şi număra pierderile(lipsa).
b) Este locul unde armata lui Ştefan cel Mare,într-o luptă cu duşmanii,au pierdut jumătate din oşteni.Domnitorul s-a lipsit de o jumătate din armată.
c) Armata de ostaşi viteji a ţinut piept duşmanului şi a ieşit învingă-toare.Dar prea mulţi căzut-au în sângeroasa bătălie.Ajungând pe locul unde acum e marginea satului ,Ştefan cel Mare numără pierderele şi anume câţi ostaşi sunt lipsă.De atunci această parte a satului se numeşte Lipsa.
2.Făgădău. Această denumire are două explicaţii similare.
a) Ştefan cel Mare,pregătindu-se de o bătălie în regiunea Ciuhurului,le-a făgăduit ostaşilor ,în caz de victorie,pământ.Locul respectiv se găseşte în preajma cătunului Slobodca ce se numeşte Făgădău.
b)Este locul unde Ştefan cel Mare le-a făgăduit mazililor pământ:de la Ciuhur până la hotarul Rotundei.
3.La Mazâli. O parte de sat unde locuiesc mazîlii.
4.Ghiţeni(Guţeni). Altă parte de sat unde locuiesc ţăranii.
5.Cuculeanca. Este numele unei mahalale .Denumirea ei provine de la numele primului locuitor al mahalei –Cucu.
6.Fântâna flăcăilor. A fost construită de flăcăi ,în frunte cu Mihăiţă Guţu.
7.La izvoare. Este locul de lângă cele 7 izvoare.
8.La Odaie. Este locul unde se găsea gospodăria de vară a lui N.Strencovschi.
9.Movila lui Miron.Se înalţă pe pământul unui oarecare Miron.
10.Pomul lui Şimonea.Se povesteşte că în trecut a servit drept punct de orientare în acţiunile militare .Şi mai departe : „La Ruseni trăia cândva un bătrân căruia oamenii îi spuneau moş Şimonea.Undeva lângă moşia Parcova,mai jos de Movila lui Miron ,el avea o bucată de pământ şi aici îşi ducea viaţa din primăvară până ce veneau frigurile.Muncitor din fire ,el semăna păpuşoi ,îi prăşea ,ştia bine că numai prin sudoarea frunţii îşi poate căpăta hrană pentru iarnă. N-avea pe nimeni dintre rude .Cât priveşte prietenii,apoi aceştia demult se trecuse din viaţă .Îi rămase numai un singur tovarăş credincios,un păr sălbatic,ce-l sădise demult,demult.Taman pe hatul bucăţii sale de pământ.Iar când ploua,toţi plugarii de prin apropiere se adunau sub frunzişul lui.”
